Axa a doua – Corp şi ştiinţă
Dacă obiectul central al religiei este sufletul, iar în drept se pune accent pe bunuri, medicina îşi face din corp un obiect, medicina semnificând a ştii să citeşti corpul.
Medicina aduce o nouă privire asupra corpului, ea vorbind despre el ca un obiect de cunoaştere ştiinţifică.
Când anatomia s-a dezvoltat, Biserica de asemenea reacţionează, pentru că ea priveşte corpul ca pe ceva sacru şi ea ne învaţă că nu trebuie să deschidem corpul, ci din contră, acesta trebuie lăsat aşa cum a fost creat.
Prin invenţiile medicale, ca instrumentele de măsurare ale sângelui, prin descoperirea circulaţiei sângelui de Harvey, medicina şi anatomia s-au dezvoltat, aşa după cum afirma Déscartes corpul este asemănat cu un automat, cu un orologiu sau cu un motor.
Ceea ce conta cel mai mult era faptul de a observa direct corpul şi nu lecturarea cărţilor (spre exemplu – chirurgul-bărbier Ambroise Paré).
Riolan, de asemenea vorbeşte de “mâinile oculare”, care deschid corpul, pentru a-l vedea şi a-l deschide celorlalţi.
În “De humanis corpori fabrica” (1543), Vésale alcătuieşte un melanj între ştiinţă şi estetică, imaginile reproducând ordinea disecţiei: piele, muşchi, nervi.
Uzând de gravurile anatomice, putem lega anatomia de religie, astfel încât putem vorbi de o “anatomie moralizatoare”.
Am trecut de la o medicină populară, de la omul zodiacal, care considera că există o legătură între natură, univers şi om la o medicină aplicată şi la disecţia corpului.
Aşa cum avem 4 elemente ale naturii: foc, aer, apă, pământ, aşa cum avem 4 anotimpuri: primăvară, vară, toamnă şi iarnă, tot aşa vorbim despre modelul celor patru temperamente ale lui Hippocrate şi Galien: coleric, sangvinic, flegmatic şi melancolic.
Dezvoltarea medicinei şi anatomiei a modificat cu adevărat viziunea corpului, am trecut de la o viziune sacră a corpului la o privire asupra corpului ca obiect ştiinţific.
Biserica nu poate interzice anatomia, dar ea trebuie înscrisă în discuţii religioase, trebuie să aibă un rol religios. Spre exemplu, amfiteatrul Facultăţii de Drept din Leyde are figuri anatomice cu citate biblice, gravurile nefiind doar ştiinţifice, ci acestea referindu-se la vanitate.
În urma satirei lui Marsias, a unui personaj mitologic, care l-a sfidat pe Apollon, care-i va tăia pielea de viu, se va naşte ştiinţa anatomiei.
Astfel, torturăm pentru a mărturisi şi a deschide un corp este o pedeapsă, disecţiile realizându-se pe condamnaţii la moarte, pe persoanele care au păcătuit, anatomia reprezentând în fond, prelungirea pedepsei lor.
