Ma amestec printre turci, arabi, negri, ascult cu interes ceea ce ne spun profesorii, dizertatii, polemici, constructivism, toate intr-o societate a viitorului, tolerantei, armoniei si binelui comun.
Noi viziuni asupra corpului, din punct de vedere al religiei, medicinei, artei. Pierduta printre poze, picturi, gravuri, poezii despre corp, despre uman, incep sa gandesc altfel, sa simt stapanirea de sine, autocontrolul, sociologie a spatiului public, reflexivitate si autodepasire.
Societate postmodernista, educatie, autodepasire, dar si clivaje, lupta omului cu societatea, cu sentimentul de instrainare. Un om asculta muzica turceasca la metrou, se odihneste si mananca, un altul in varsta pune muzica in centrul din Place d´Italie ca sa castige un ban, comic si monstruos in acelasi timp, altcineva canta in statia de tramvai singur la chitara, ciudat isi cauta audienta in mod fortat, altul asculta muzica si isi imagineaza ca danseaza cu fetele frumoase de pe strada, privire infioratoare, ce iti ridica furnicaturi pe sira spinarii. O femeie pe aceeasi ruta de metrou, intre Place d´Italie si Censier Daubenton, urla cat o tine gura, se cearta cu ceata din mintea ei, nebunie si grotesc, isi usuca parul la ventilatia metrolui, isi vopseste buzele cu pixul si striga, numai ea stie ce striga, umbla zi de zi cu aceleasi doua genti, se piaptana cu pixul, gesticuleaza si tipa. Unii o mai privesc, care poate nu au mai vazut-o, dar, la un moment dat, devine cunoscuta. Ciudat, cum apar tocmai langa Sorbona, oamenii suferinzi, bolnavi, altii care consuma alcool, se reintorc la intelectuali, sa discute cu ei, intelectuali si ei poate insisi, cazuti in extrema cealalta, vin sa se vindece, sau sa ne arate, cat mai avem de lucrat cu societatea in care traim.
Un alt barbat vorbeste singur in tramvai, instrainare, nebunie metropolitana. Furnicar, mirosuri, cersetori, manele. Singuratate in comun. Formalism, ne atingem din greseala, ne cerem scuze, ne facem loc sa ne asezam la metrou, ne salutam la orice pas. Societate cu bune si cu rele, rezultate excelente si impasuri, metropolisul isi arata si oamenii ei bolnavi. Lupta cu evolutia, nu putem sa tinem pasul cu toate schimbarile care ne ataca din toate partile, schimbari tehnologice, economice, religioase, politice, ne oprim sa ne tragem putin sufletul si pornim din nou la drum in lupta si familiarizarea cu mondializarea comunicarii.
