Metropolis. Cultura si civilizatie

Imi tin respiratia. Primul zbor cu avionul. Primul lucru pe care trebuie sa il fac cand cobor din avion este sa ma aclimatizez. Rase alba, galbena, neagra, convietuiesc, serpuind prin metrouri, rer-uri, tramvaie, funiculare. Nimeni nu taie din timpul nimanui, tot ce pot sa fac eu ca om, trebuie sa fac eu, tot ce nu pot face eu, face masinaria, ticluita tot de om. Ma bonjouresc si zambesc intruna, reguli ascunse in coduri de societate, ma asez pe scaune si vad persoanele cu dizabilitati ca pot avea si ele acces la toate mijloacele de transport ca fiecare om fara deficiente; in magazin, un orb este condus de un angajat al firmei si pune rand pe rand in sacosa clientului toate cele trebuincioase. O melodie cu niste ciocarlii se aude pe fundalul magazinului in timp ce oamenii se aprovizioneaza dupa o zi obositoare de munca. Verdeata cat cuprinde, as fi zis ca doar pe taramurile salbatice e asa de multa verdeata si prospetime, dar, se pare ca daca nu vezi cu ochii tai, nu crezi. Nu am vazut in viata mea, atata grija pentru natura, natura ingrijita si conservata, in cele mai bune conditii, ca si cand ai privi prin sticla, taramuri pline cu flori mirifice, copaci ce se intind la hora cu cerul senin.

Oamenii obositi dupa atata turism se aseaza pe iarba si simt si gusta din prospetimea naturii si nimeni nu zice nimic, as fi zis ca intelectualii stau cu coloana dreapta, reci si sfidatori fata de ceilalti semeni. Nu, e cultura si civilizatie, Louvru plin de oameni, muzeu si viata. Nimic nu e mort, totul misuna si vibreaza. Simti melancolie si iubire in atmosfera. Turnul Eiffel este un turn Babel al zilelor noastre, unii ¨mai poligloti¨ ca ceilalti, descifreaza limba celorlalti si inteleg uimirea, iubirea si fericirea din cuvintele si zambetele lor. Lumea se roaga, inalta catre Dumnezeu cantece angelice. Este o singuratate in comun, toti suntem ai tuturor celorlalti si ne purtam cum am vrea ca ceilalti sa se poarte cu noi. Suntem in serviciul tuturor. Unde este cotidianul? Nu se intampla niciodata acelasi lucru in ziua urmatoare. In fiecare zi descoperi ceva nou si inveti ceva util, vezi altceva si iti zici cate mai ai de invatat, cat mai ai de lucru cu tine insuti (ati).
Tot ce nu ai vazut vreodata, vezi aici si nu te minunezi, esti doar putin uimit, cata intelegere si convietuire, toleranta si armonie domnesc toate la un loc. E frumos Parisul, sa-l descoperi toamna, sa-l adulmeci in apropierea iernii. Fara injurii, fara nervi, iti dai seama cat de mult te maturizezi si evoluezi odata cu ceilalti, nu inaintea lor, nu egoist si autoritar. C´est juste, c´est vrai: Liberte, Fraternite, Egalite.

M-am pierdut prin labirinturile subterane, am iesit la suprafata, am vazut Sena cum se joaca frematand de emotia privirilor atator trecatori, de fiecare data alt joc, pentru fiecare trecator alta emotie, alt joc de apa, ca bine mai zicea cineva ca frumusetea e in ochii privitorului.

Cata sculptura, cate basoreliefuri, cata cultura si civilizatie si toate intr-un singur loc. E de-a dreptul emotionant sa vezi atatia copii la un loc intr-un metropolis al viitorului si cate mai sunt inca de cucerit! Vezi din turn, tot ce ai vrea sa vezi in fiecare zi, omul prin constructiile lui, imaginatia lui care se lasa descatusata si creeaza. Ce poate fi mai frumos decat sa poposesti in gradinile Tuilleries si sa te lasi rasfatat de mirosul florilor, sa vezi rate salbatice cum misuna prin apa si se joaca sub privirile trecatorilor sau sa te plimbi visand si cantand pe Champs Elysees.